BENDAMUSTINĂ Bendamustină este un agent alchilant cu proprietăți de analog purinic. Utilizarea principală este în limfoame indolente, leucemie limfocitară cronică și mielom în unele scheme. Produce leziuni ADN și imunosupresie cu risc de infecții întârziate.
Printre riscurile care pot modifica tratamentul se află mielosupresie, greață, erupții, febră, infecții oportuniste și reacții la perfuzie. Pentru monitorizare contează hemograma, temperatura, erupțiile, semnele respiratorii, profilaxia antivirală și răspunsul bolii, mai ales la pacientul fragil sau cu terapii asociate. În supravegherea curentă sunt importante: supravegherea perfuziei, educația pentru febră și observarea erupțiilor severe.
Comparativ cu rituximab, fludarabină, ciclofosfamidă și polatuzumab, are alt mecanism și alt set de semne care trebuie urmărite. Erupțiile severe după bendamustină pot necesita oprire și evaluare, nu doar antihistaminic. Reper practic pentru Bendamustină: dacă apar/se observă mielosupresie, se corelează cu date precum hemograma și cu momentul ultimei doze, pentru a separa reacția medicamentoasă de evoluția bolii de bază. În plus, comparația cu rituximab, fludarabină, ciclofosfamidă și polatuzumab ajută la alegerea observațiilor corecte: unele medicamente cer ECG, altele hemogramă, culturi, funcție renală sau evaluarea locului de administrare.