Beriberi este o boală carențială determinată de deficitul de tiamină, adică vitamina B1. Tiamina este necesară pentru metabolismul glucidelor și pentru funcționarea normală a nervilor, mușchilor și inimii. Deficitul apare în malnutriție, alcoolism cronic, diete foarte restrictive, vărsături prelungite, malabsorbție, dializă sau la pacienți cu necesar crescut. Termenul este important pentru AMG deoarece semnele pot fi discrete la început, dar evoluția poate deveni severă dacă lipsa vitaminei nu este corectată.
Forma „uscată” de beriberi afectează predominant sistemul nervos periferic: parestezii, arsură sau amorțeală la nivelul picioarelor, slăbiciune musculară, mers nesigur, scăderea reflexelor și dureri neuropate. Forma „umedă” afectează mai ales aparatul cardiovascular: tahicardie, dispnee la efort, edeme gambiere, fatigabilitate, cardiomegalie și insuficiență cardiacă. La sugari pot apărea plâns slab, vărsături, cianoză, tahicardie sau insuficiență cardiacă acută, mai ales dacă mama are deficit de tiamină.
Asistentul urmărește alimentația reală a pacientului, consumul de alcool, scăderea ponderală, edemele, toleranța la efort, frecvența cardiacă, tensiunea arterială și modificările neurologice ale membrelor. Administrarea de glucoză la un pacient sever carențat poate agrava deficitul de tiamină dacă vitamina nu este corectată, de aceea istoricul nutrițional contează în urgență. Beriberi nu trebuie confundat cu neuropatia diabetică, insuficiența cardiacă de altă cauză sau anemia; diferențierea se face prin context, examen clinic și analize. Dispneea, edemele rapide, confuzia sau slăbiciunea progresivă se comunică prompt medicului.