Betadinarea înseamnă aplicarea unei soluții antiseptice pe bază de povidon-iod, cunoscută frecvent ca Betadină, pe tegument sau pe anumite mucoase, pentru reducerea încărcăturii microbiene. Se folosește înainte de injecții, puncții, cateterizări, intervenții chirurgicale mici, pansamente sau în îngrijirea unor plăgi, dacă protocolul și indicația medicală permit. Povidon-iodul eliberează iod activ, cu efect asupra bacteriilor, fungilor și unor virusuri, dar eficiența depinde de contactul corect cu pielea curată și de respectarea timpului de acțiune.
Aplicarea se face cu comprese sterile sau aplicator, de obicei din zona centrală spre exterior, fără revenire cu aceeași compresă peste aria deja parcursă. Pielea trebuie lăsată să se usuce; ștergerea imediată scade efectul antiseptic, iar excesul de lichid sub câmpuri sterile poate irita pielea. La plăgi, se evită turnarea necontrolată în profunzime, mai ales în cavități mari, arsuri extinse sau leziuni la nou-născuți, unde absorbția iodului poate deveni relevantă. La pacienții cu alergie declarată la iod/povidon-iod, afecțiuni tiroidiene importante sau tratamente specifice, se cere indicație clară și se poate alege alt antiseptic.
Pentru asistentul medical, betadinarea nu este doar „colorarea” pielii în brun, ci o etapă de asepsie. Se verifică produsul, concentrația, valabilitatea, zona de aplicare și compatibilitatea cu procedura. Se observă usturimea intensă, eritemul, pruritul, veziculele sau semnele de dermatită de contact, iar reacțiile extinse se raportează. Termenul se poate confunda cu dezinfecția generală; betadinarea se referă specific la folosirea povidon-iodului, nu la clorhexidină, alcool sanitar sau spălarea simplă cu apă și săpun.