BILIRUBINEMIE reprezintă concentrația bilirubinei în sânge. Bilirubina este un pigment rezultat în principal din degradarea hemoglobinei și este prelucrată de ficat, apoi eliminată prin bilă. Valoarea ei se interpretează împreună cu fracțiile directă și indirectă, cu transaminazele, fosfataza alcalină și starea clinică a pacientului.
Creșterea bilirubinemiei poate fi asociată cu icter, colorarea galbenă a pielii și sclerelor, urină închisă la culoare, scaune decolorate, prurit, greață sau stare de oboseală. Cauzele pot include hemoliză, hepatite, ciroză, colestază, obstrucții biliare sau particularități metabolice benigne, stabilite prin evaluare medicală.
În îngrijiri sunt importante observarea icterului în lumină bună, a culorii urinei și scaunului, monitorizarea rezultatelor de laborator și respectarea condițiilor de recoltare. Se raportează alterarea stării generale, febra, durerea abdominală, somnolența sau confuzia. Bilirubinemia nu este sinonimă cu bilirubina: prima se referă la nivelul măsurat în sânge.
La nou-născut, adult sau pacient hepatic, aceeași valoare poate avea semnificații diferite. Pentru acuratețe, se verifică momentul recoltării, eventualul aspect hemolizat al probei și dacă pacientul are investigații imagistice sau alte analize asociate.