BILIURIE Biliurie desemnează eliminarea bilirubinei conjugate în urină. Apare mai ales colestază, hepatite, obstrucții biliare, tumori pancreatice sau reacții medicamentoase hepatice, iar semnificația clinică depinde de debut, durată, severitate și de bolile asociate ale pacientului.
Manifestările urmărite includ urină brună, icter, prurit, scaune decolorate, greață și durere în hipocondrul drept; acestea se notează împreună cu valorile vitale, tratamentele administrate recent și răspunsul la măsurile recomandate. Evaluarea corectă folosește sumar de urină, bilirubină serică, transaminaze, fosfatază alcalină, ecografie și anamneză medicamentoasă, deoarece aceeași modificare poate avea cauze diferite în funcție de vârstă, hidratare, infecții, traumatisme sau medicație. În îngrijirea curentă, pentru biliurie se observă evoluția simptomelor, confortul, mobilitatea, respirația, aspectul tegumentelor sau mucoaselor și capacitatea pacientului de a se alimenta, elimina și comunica.
Intervențiile uzuale vizează recoltare corectă, observarea culorii urinei și pielii, hidratare conform indicației și raportarea icterului progresiv, cu respectarea prescripției, a procedurilor locale și a limitelor de competență. Complicațiile posibile sunt colangita, insuficiența hepatică, coagulopatia și deshidratarea prin vărsături; agravarea rapidă, febra, durerea intensă, sângerarea, dispneea, confuzia sau scăderea diurezei impun anunțarea medicului conform protocolului. Se diferențiază de hematurie, mioglobinurie și colorarea urinei de medicamente prin localizare, mecanism, aspect clinic și rezultate paraclinice, astfel încât documentarea trebuie să fie precisă și comparabilă de la o tură la alta.