BLASTOM
Definiție: Blastomul reprezintă o clasă de tumori canceroase care se formează din celule blastice sau precursori celulari nediferențiați. Aceste tipuri de tumori sunt mai frecvente la copii și pot afecta diverse țesuturi și organe, inclusiv creierul, rinichii și retina. Blastomele sunt caracterizate prin creșterea rapidă și pot avea un grad variabil de malignitate, în funcție de tipul și localizarea tumorii.
Tipuri comune de blastome:
- Neuroblastom: Afectează sistemul nervos simpatic și este cea mai frecventă formă de cancer la copii.
- Retinoblastom: O tumoră a ochiului, care apare de obicei la copii mici.
- Nefroblastom (Tumora Wilms): O tumoră renală care apare predominant la copii.
- Meduloblastom: Un tip de cancer cerebral care se dezvoltă în cerebel.
Cauze și factori de risc: Cauzele exacte ale blastomelor nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că mutațiile genetice în celulele stem sau celulele precursori joacă un rol cheie în dezvoltarea acestora. Factorii de risc pot include istoricul familial al anumitor tipuri de cancer și anumite condiții genetice.
Simptome: Simptomele blastomelor variază în funcție de localizarea și dimensiunea tumorii și pot include:
- Mase sau umflături palpabile
- Durere sau disconfort
- Simptome neurologice: cum ar fi cefalee sau convulsii, în cazul tumorilor cerebrale.
- Probleme de vedere: în cazul retinoblastomului.
- Hipertensiune arterială: asociată adesea cu nefroblastomul.
Diagnostic: Diagnosticul blastomelor implică o combinație de examinări fizice, istoric medical, teste de laborator și tehnici de imagistică, cum ar fi:
- Tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM): Pentru a localiza și evalua extinderea tumorii.
- Biopsie: Prelevarea unei probe de țesut pentru examinare microscopică și confirmarea diagnosticului.
- Teste genetice: Pot identifica mutații specifice care pot influența tratamentul și prognosticul.
Tratament: Tratamentul blastomelor depinde de tipul și stadiul tumorii și poate include o combinație de chirurgie, chimioterapie și radioterapie. În unele cazuri, terapiile țintite și imunoterapia pot fi opțiuni eficiente. Abordarea multidisciplinară este esențială pentru managementul eficient al acestor tumori.
Prognostic: Prognosticul pentru pacienții cu blastom variază în funcție de tipul de tumoră, stadiul la diagnosticare și răspunsul la tratament. În general, detectarea timpurie și tratamentele avansate au îmbunătățit semnificativ ratele de supraviețuire pentru multe tipuri de blastome.
Concluzie: Blastomele reprezintă un grup complex de tumori care necesită atenție medicală specializată pentru diagnosticare și tratament. Progresele în cercetare și tratament oferă speranță pentru îmbunătățirea prognosticului și calității vieții pacienților afectați de aceste tipuri de cancer.
