Blefarochalazisul este o afecțiune a pleoapelor caracterizată prin subțierea, întinderea și lăsarea pielii palpebrale, mai ales la nivelul pleoapelor superioare. Pielea devine fină, cutată, uneori cu aspect de hârtie încrețită, iar pliurile pot acoperi parțial marginea pleoapei. Afecțiunea apare adesea după episoade repetate de edem palpebral, mai ales la adolescenți și adulți tineri, dar poate fi confundată cu modificările de îmbătrânire ale pleoapelor.
Clinic, pacientul poate acuza greutate la nivelul pleoapelor, dificultate la deschiderea completă a ochilor, câmp vizual superior redus, iritație oculară sau disconfort estetic. În formele accentuate, pleoapa poate coborî suficient încât să afecteze cititul, condusul sau orientarea. Pentru asistentul medical este importantă observarea asimetriei, a edemului recurent, a roșeții, a secrețiilor, a durerii și a modificării vederii, deoarece acestea pot orienta către inflamație, alergie sau infecție asociată.
Blefarochalazisul se diferențiază de ptoza palpebrală propriu-zisă, unde problema principală este slăbiciunea mecanismului de ridicare a pleoapei, și de dermatochalazis, frecvent legat de vârstă. Consultul oftalmologic stabilește impactul asupra vederii și indicația de tratament, care poate fi chirurgical în cazurile funcționale. Se raportează rapid durerea oculară intensă, scăderea bruscă a vederii, edemul unilateral sever, febra sau imposibilitatea de a mișca ochiul, deoarece pot sugera afecțiuni orbitare urgente.