BLEFAROPTOZĂ Blefaroptoză înseamnă căderea pleoapei superioare. Poate apărea prin afectare musculară, neurologică, congenitală, mecanică sau legată de vârstă, iar interpretarea corectă depinde de debut, localizare, severitate, vârstă, boli asociate și tratamente administrate.
Se manifestă sau se observă prin pleoapă coborâtă, câmp vizual redus, cefalee, diplopie sau fatigabilitate; aceste date se notează împreună cu valorile vitale, durerea, starea generală și modificările față de evaluarea anterioară. Evaluarea folosește examen oftalmologic, pupile, motilitate oculară, acuitate vizuală și debut, pentru că același termen poate avea importanță diferită la pacientul stabil, la pacientul vârstnic, la copil sau într-o urgență. În îngrijiri, pentru blefaroptoză sunt importante monitorizarea evoluției, confortul pacientului, prevenirea complicațiilor și comunicarea rapidă a modificărilor relevante către echipă.
Intervențiile uzuale includ prevenirea accidentelor, observarea diplopiei, trimitere la consult și sprijin pentru igiena oculară, cu respectarea prescripției medicale, a protocoalelor locale și a limitelor de competență ale asistentului. Riscurile sunt ambliopia la copil, compresia neurologică și căderile; agravarea rapidă, febra, dispneea, confuzia, sângerarea, durerea intensă sau scăderea diurezei impun raportare promptă. Se diferențiază de dermatochalazis, ptoză simplă și paralizie facială prin mecanism, aspect clinic, localizare și rezultatele investigațiilor, de aceea documentarea trebuie să fie clară și comparabilă de la o tură la alta.