Bradi- este un prefix de origine greacă folosit în terminologia medicală pentru a indica o funcție încetinită sau un ritm mai lent decât normalul. Apare în termeni precum bradicardie, bradipnee, bradilalie sau bradikinezie. Nu este o boală în sine, ci o parte de cuvânt care atrage atenția asupra vitezei reduse a unui proces fiziologic. În practica medicală, prefixul ajută la înțelegerea rapidă a termenului: bradicardia înseamnă frecvență cardiacă scăzută, iar bradipneea înseamnă respirație rară.
Pentru asistenții medicali, recunoașterea termenilor cu bradi- este utilă la monitorizarea funcțiilor vitale și la raportarea modificărilor relevante. O bradicardie poate fi normală la sportivi sau în somn, dar poate deveni periculoasă dacă este însoțită de amețeală, lipotimie, hipotensiune, durere toracică, dispnee sau alterarea stării de conștiență. Bradipneea poate apărea în depresie respiratorie prin opioide, intoxicații, leziuni neurologice sau oboseală respiratorie. Bradikinezia, întâlnită frecvent în boala Parkinson, descrie încetinirea mișcărilor și afectează mersul, îmbrăcarea, alimentația și siguranța pacientului.
Prefixul bradi- se opune prefixului tahi-, care indică accelerarea: bradicardie versus tahicardie, bradipnee versus tahipnee. La patul bolnavului, diferența nu se notează doar ca termen, ci prin valori măsurate și manifestări asociate. Se raportează rapid pulsul foarte mic cu simptome, respirația rară cu somnolență sau saturație scăzută, precum și orice încetinire bruscă apărută după administrarea unor medicamente precum beta-blocante, digoxin, sedative sau opioide.