Bradicardia sinusală este un ritm cardiac pornit din nodul sinusal, dar cu frecvență mai mică decât intervalul obișnuit, de regulă sub 60 bătăi pe minut la adult. Pe ECG, unda P are aspect sinusal și precede fiecare complex QRS, iar intervalul PR este constant. Această precizare o diferențiază de blocurile atrioventriculare sau de ritmurile de scăpare, unde conducerea impulsului este modificată. La persoane tinere, sportivi sau în timpul somnului, bradicardia sinusală poate fi o variantă normală.
Devine relevantă clinic când frecvența scăzută reduce debitul cardiac sau apare într-un context patologic. Cauze frecvente sunt tonusul vagal crescut, medicamentele beta-blocante, blocantele de calciu non-dihidropiridinice, digoxinul, antiaritmicele, hipotiroidismul, hipotermia, tulburările electrolitice, infarctul miocardic inferior sau boala nodului sinusal. Pacientul poate fi complet asimptomatic sau poate prezenta oboseală marcată, amețeli, lipotimie, sincopă, confuzie, durere toracică, dispnee ori hipotensiune.
Pentru asistentul medical, evaluarea începe cu pulsul, tensiunea arterială, saturația, nivelul de conștiență și prezența durerii toracice. Se verifică medicația administrată recent și se anunță medicul dacă bradicardia este nouă, severă, simptomatică sau asociată cu instabilitate hemodinamică. Monitorizarea ECG este importantă pentru a observa dacă ritmul rămâne sinusal sau apar pauze sinusale, blocuri ori extrasistole. Nu orice frecvență sub 60 necesită intervenție, dar bradicardia cu semne de hipoperfuzie trebuie raportată rapid.