Bradikinezia înseamnă încetinirea mișcărilor voluntare și reducerea inițierii acestora. Pacientul nu este doar „mai lent”, ci pornește greu o mișcare, execută gesturi cu amplitudine mică și are nevoie de mai mult timp pentru activități simple: ridicatul din pat, îmbrăcatul, mersul, scrisul sau folosirea tacâmurilor. Este un semn central în boala Parkinson și în alte sindroame parkinsoniene, fiind legată de afectarea circuitelor dopaminergice implicate în controlul mișcării.
Manifestările pot fi observate la patul bolnavului: mers cu pași mici, reducerea balansului brațelor, față mai puțin expresivă, clipit rar, voce monotonă, scris mic și înghesuit, dificultate la întoarcerea în pat sau la ridicarea de pe scaun. Bradikinezia se asociază adesea cu rigiditate musculară și tremor, dar poate fi prezentă și fără tremor evident. Nu trebuie confundată cu paralizia, pentru că forța poate fi relativ păstrată; problema principală este lentoarea și sărăcirea mișcărilor.
În îngrijire, asistentul medical acordă timp suficient pacientului, previne căderile, îndepărtează obstacolele, folosește încălțăminte stabilă și încurajează mișcări ghidate, clare, fără grăbire. La pacienții tratați pentru Parkinson se observă perioadele „on-off”, blocajele la mers și legătura simptomelor cu orarul medicației. Se anunță medicul dacă bradikinezia se agravează brusc, apare după un AVC suspect, este însoțită de confuzie, febră, căderi repetate sau dificultăți de înghițire.