BRONHOASPIRAȚIE înseamnă aspirarea secrețiilor din arborele traheobronșic, de obicei prin sondă introdusă pe cale oro-traheală, nazo-traheală, prin canulă de traheostomie sau prin tub endotraheal. Procedura urmărește menținerea permeabilității căilor aeriene atunci când pacientul nu poate elimina eficient secrețiile prin tuse.
În context clinic apare la pacienți intubați, traheostomizați, imobilizați, cu tulburări de conștiență, infecții respiratorii, secreții abundente sau risc de obstrucție. Observațiile importante sunt zgomotele respiratorii, tusea ineficientă, saturația oxigenului, frecvența respiratorie, culoarea, consistența, vâscozitatea și cantitatea secrețiilor, agitația, cianoza sau semnele de efort respirator persistent.
În îngrijiri contează respectarea indicației, asepsia, pregătirea materialelor, oxigenarea conform protocolului și monitorizarea pacientului înainte, în timpul și după manevră. Se documentează ora, calea de aspirare, aspectul secrețiilor, toleranța manevrei, valorile monitorizate și reacțiile pacientului. Bronhoaspirația nu este același lucru cu toaleta cavității bucale; este o intervenție asupra căilor aeriene inferioare și poate produce hipoxie, tuse intensă, bronhospasm sau leziuni dacă este efectuată necorespunzător.