BRONHODILATAȚIE Bronhodilatație este lărgirea calibrului bronhiilor prin relaxarea musculaturii netede. Se caută în contexte precum astm, BPOC, tratament inhalator, test de reversibilitate și criză de bronhospasm. Elementele clinice utile sunt wheezing redus, respirație mai ușoară, tremor, tahicardie, tuse și saturație modificată.
Pentru confirmare sau urmărire se folosesc spirometrie, peak-flow, saturație, auscultație, frecvență respiratorie și răspuns la inhalator. În îngrijire contează verificarea tehnicii inhalatorii, monitorizarea pulsului, observarea tremorului și raportarea lipsei de răspuns. Se diferențiază de bronhospasm, vasodilatație, hiperventilație și expectorație, deoarece mecanismul, riscul imediat și investigațiile necesare nu sunt aceleași.
Pentru pacientul la care apare bronhodilatație, prioritare sunt faptele măsurabile: wheezing redus, respirație mai ușoară și tremor, rezultatele precum spirometrie și peak-flow și răspunsul după verificarea tehnicii inhalatorii și monitorizarea pulsului. Această corelare limitează confuzia cu bronhospasm și vasodilatație. Pentru bronhodilatație, wheezing redus trebuie descris ca debut, durată și severitate, respirație mai ușoară se urmărește împreună cu funcțiile vitale, spirometrie oferă reperul obiectiv principal, verificarea tehnicii inhalatorii este intervenția de bază în limitele prescripției.