CACOSMIE Cacosmie desemnează perceperea persistentă a unui miros neplăcut, fără sursă externă evidentă. Apare mai ales sinuzite, rinite cronice, polipi, infecții dentare, traumatisme craniene sau epilepsie temporală, iar semnificația clinică depinde de debut, durată, severitate și de bolile asociate ale pacientului.
Manifestările urmărite includ greață, inapetență, cefalee, secreții nazale, durere facială și alterarea gustului; acestea se notează împreună cu valorile vitale, tratamentele administrate recent și răspunsul la măsurile recomandate. Evaluarea corectă folosește examen ORL, evaluare dentară, endoscopie nazală, imagistică sinusală și istoric neurologic, deoarece aceeași modificare poate avea cauze diferite în funcție de vârstă, hidratare, infecții, traumatisme sau medicație. În îngrijirea curentă, pentru cacosmie se observă evoluția simptomelor, confortul, mobilitatea, respirația, aspectul tegumentelor sau mucoaselor și capacitatea pacientului de a se alimenta, elimina și comunica.
Intervențiile uzuale vizează observarea secrețiilor, hidratare, igienă orală, administrarea tratamentului prescris și raportarea febrei, cu respectarea prescripției, a procedurilor locale și a limitelor de competență. Complicațiile posibile sunt scăderea aportului alimentar, sinuzita complicată, abcesul dentar și anxietatea; agravarea rapidă, febra, durerea intensă, sângerarea, dispneea, confuzia sau scăderea diurezei impun anunțarea medicului conform protocolului. Se diferențiază de anosmie, parosmie și halitoză prin localizare, mecanism, aspect clinic și rezultate paraclinice, astfel încât documentarea trebuie să fie precisă și comparabilă de la o tură la alta.