Căderea de la același nivel este un eveniment în care o persoană se dezechilibrează și ajunge pe podea sau pe sol fără să cadă de pe scară, pat, balcon ori altă înălțime. Deși pare un traumatism minor, poate produce fracturi de șold, fracturi de pumn, traumatisme craniene, contuzii, plăgi sau pierderea încrederii la mers, mai ales la vârstnici. Cauzele frecvente sunt alunecarea pe suprafețe ude, împiedicarea de obstacole, încălțămintea nepotrivită, hipotensiunea ortostatică, tulburările de vedere, medicamentele sedative sau slăbiciunea musculară.
În unitățile sanitare, asistentul trebuie să evalueze rapid starea pacientului după cădere: nivelul de conștiență, durerea, deformările, sângerările, mobilitatea membrelor, semnele neurologice și circumstanțele exacte ale incidentului. La pacienții anticoagulați, cu osteoporoză, demență sau istoric de AVC, riscul de complicații este mai mare. Nu se ridică brusc pacientul înainte de verificarea durerii de șold, coloanei sau capului; mobilizarea forțată poate agrava o fractură sau o leziune.
Prevenirea include îndepărtarea cablurilor și obstacolelor, încălțăminte antiderapantă, iluminare bună, sonerie la îndemână, bare de sprijin, ridicare progresivă din pat și supravegherea pacienților confuzi sau slăbiți. După o cădere se notează locul, ora, activitatea în curs, martorii, semnele observate și măsurile luate, conform procedurii unității. Cefaleea, vărsăturile, somnolența, confuzia nou apărută, durerea de șold, imposibilitatea sprijinului pe membru, dispneea sau sângerarea impun anunțarea imediată a medicului.