Candiduria înseamnă identificarea fungilor din genul Candida în urină. Cel mai des apare la pacienți cu sondă urinară, diabet zaharat, tratament antibiotic prelungit, imunosupresie, spitalizare îndelungată sau intervenții urologice. Prezența Candida în urocultură nu înseamnă automat infecție care necesită antifungic: poate fi colonizare a sondei, contaminare la recoltare sau infecție urinară adevărată. Interpretarea se face după simptome, factori de risc și modul de recoltare.
Infecția candidozică urinară poate da disurie, polakiurie, usturime, durere suprapubiană, febră sau durere lombară dacă este implicat tractul urinar superior. La pacienții sondați, simptomele pot fi discrete, iar febra fără alt focar poate ridica suspiciunea. Riscul este mai mare la pacienții neutropenici, transplantați, cu proceduri urologice planificate sau cu obstrucție urinară. Repetarea uroculturii după schimbarea sondei poate diferenția colonizarea de o problemă persistentă.
Rolul asistentului medical include recoltarea corectă a urinei, preferabil din portul sondei după dezinfectare, nu din pungă, menținerea circuitului închis și reducerea duratei sondajului când nu mai este indicat. Se urmăresc febra, frisoanele, durerea lombară, diureza, aspectul urinei, glicemiile la diabetici și semnele de sepsis. Se raportează rapid febra la pacient imunodeprimat, hipotensiunea, alterarea stării generale sau oligoanuria. Candiduria se deosebește de candidoza genitală, deși pot coexista, iar igiena locală și controlul glicemic reduc recurențele.