CARDIOTOCOGRAFIE În limbaj clinic, Cardiotocografie indică înregistrarea simultană a frecvenței cardiace fetale și a contracțiilor uterine. Poate apărea în monitorizarea travaliului, sarcină cu risc, scăderea mișcărilor fetale sau inducerea nașterii, iar valoarea lui se schimbă mult după organul implicat, momentul apariției și tratamentul deja început.
Pentru pacient, indiciile importante sunt variabilitate fetală modificată, decelerații, tahicardie fetală, contracții frecvente și disconfort matern; ele se urmăresc în raport cu durerea, febra, respirația, pulsul, diureza și starea generală, nu doar ca o denumire izolată. Confirmarea sau monitorizarea se sprijină pe traseu cardiotocografic, tensiune maternă, temperatură, lichid amniotic și evaluare obstetricală.
În îngrijire, accentul cade pe poziționarea gravidei, fixarea transductorilor, observarea contracțiilor și anunțarea modificărilor de traseu, cu atenție la reacții adverse, contaminarea probelor și modificări bruște între două observații. Când semnele se accentuează, când apare alterarea stării generale sau când rezultatele se modifică rapid, situația trebuie transmisă medicului. Termenul se deosebește de ecografie fetală, monitorizare Doppler, auscultație fetală și stres matern prin mecanism, localizare și datele obiective obținute la examinare sau investigații.