Cardioversia este o metodă de readucere a inimii la ritm sinusal atunci când există o tulburare de ritm rapidă, de obicei fibrilație atrială, flutter atrial sau tahicardie supraventriculară ori ventriculară cu puls. Poate fi electrică, prin aplicarea unui șoc sincronizat cu complexul QRS, sau farmacologică, prin administrarea unui antiaritmic conform indicației medicale. Sincronizarea este esențială la cardioversia electrică, deoarece evită descărcarea în perioada vulnerabilă a repolarizării ventriculare, moment care poate declanșa fibrilație ventriculară.
În practică, pacientul este evaluat prin ECG, tensiune arterială, puls, saturație, nivel de conștiență și simptome precum durere toracică, dispnee, amețeală sau hipotensiune. Pentru procedura electrică se pregătesc electrozii, monitorul-defibrilator, accesul venos, oxigenul, aspirația și materialele pentru urgență; de multe ori se administrează sedare scurtă, iar asistentul urmărește respirația, permeabilitatea căilor aeriene și revenirea pacientului după sedare.
Un aspect important este diferența dintre cardioversie și defibrilare: cardioversia se face sincronizat la pacient cu puls și aritmie organizată, în timp ce defibrilarea se aplică nesincronizat în fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară fără puls. Se raportează imediat durerea toracică nouă, scăderea tensiunii, tulburările de respirație, arsurile tegumentare extinse la locul padelelor, recăderea în aritmie sau apariția unui ritm foarte lent după procedură.