„Cheratita” este un term cu aplicabilitate în domeniul oftalmologiei, desemnând o inflamație a corneei, stratul transparent și exterior al globului ocular. Acest termen medical este derivat din cuvântul grecesc „keratos”, care înseamnă „corn” sau „cornos”, referindu-se la aspectul asemănător cu cornul al corneei. Cheratita poate avea multiple cauze și se manifestă prin diverse simptome, fiind o afecțiune care necesită atenție medicală imediată pentru a preveni deteriorarea vederii.
Există mai multe tipuri de cheratită, clasificate în funcție de cauza lor. Cele mai comune tipuri includ cheratita bacteriană, virală, fungică și parazitară. Fiecare dintre aceste tipuri are caracteristici specifice și necesită un tratament diferit.
Cheratita bacteriană este cauzată de infecții bacteriene. Cele mai frecvente bacterii care provoacă această afecțiune sunt Staphylococcus aureus și Pseudomonas aeruginosa. Această formă de cheratită este adesea asociată cu purtarea lentilelor de contact, în special dacă lentilele sunt purtate peste noapte sau nu sunt curățate corespunzător.
Cheratita virală, pe de altă parte, este cel mai frecvent asociată cu virusul herpes simplex. Acest tip de cheratită poate avea episoade recurente, deoarece virusul rămâne adesea latent în organism și poate fi reactivat. Alți viruși, cum ar fi varicela-zoster, pot cauza, de asemenea, cheratită.
Cheratita fungică este mai puțin comună și apare de obicei după o leziune oculară, în special dacă ochiul a fost expus la materiale vegetale sau după utilizarea anumitor medicamente topice. Infecțiile fungice ale ochiului pot fi dificil de tratat și necesită de obicei un tratament îndelungat cu agenți antifungici.
Cheratita parazitară, în special keratita Acanthamoeba, este rară, dar poate fi severă, mai ales la purtătorii de lentile de contact. Acanthamoeba este un microorganism care se găsește în apă și sol și poate contamina soluțiile pentru lentilele de contact.
Simptomele cheratitei includ roșeață oculară, durere, sensibilitate la lumină (fotofobie), senzația de corp străin în ochi, scăderea acuității vizuale și, uneori, descărcări. Tratamentul cheratitei depinde de cauza specifică și poate include antibiotice, antivirale, antifungice sau antiamebiene, administrate fie sub formă de picături, fie oral. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală.
Este crucial ca persoanele care experimentează simptomele cheratitei să caute îngrijire medicală imediat pentru a preveni complicații serioase, cum ar fi cicatrizarea corneei și pierderea vederii. Prevenirea cheratitei include menținerea unei igiene adecvate a ochilor și a lentilelor de contact, evitarea expunerii la factori de risc cunoscuți și tratamentul prompt al oricăror afecțiuni oculare.