Decubitul dorsal este poziția în care pacientul stă culcat pe spate, cu fața orientată în sus. Capul poate fi așezat pe pernă, membrele superioare pe lângă corp sau pe abdomen, iar membrele inferioare întinse ori ușor flectate, în funcție de confort și de indicația medicală. Este una dintre cele mai folosite poziții în spital, la camera de gardă, pe targă, în salon și în timpul unor examinări clinice, deoarece permite observarea respirației, tegumentelor, abdomenului, toracelui și nivelului de conștiență.
În practica de nursing, decubitul dorsal este util pentru măsurarea tensiunii arteriale, monitorizarea pulsului și saturației, efectuarea EKG-ului, îngrijirea unor plăgi, administrarea perfuziilor și pregătirea pacientului pentru investigații. Asistentul verifică alinierea corpului, protejează proeminențele osoase, evită cutele lenjeriei și schimbă poziția periodic la pacienții imobilizați, pentru prevenirea escarelor. La persoanele cu dispnee, vărsături, tulburări de înghițire sau risc de aspirație, poziția complet întinsă poate fi periculoasă; se preferă ridicarea trunchiului sau poziția laterală de siguranță, după caz.
Termenul se deosebește de decubit ventral, când pacientul stă pe abdomen, și de decubit lateral, când stă pe o parte. În raportarea nursing se precizează poziția pacientului, toleranța la poziție, apariția durerii, amețelii, cianozei, tusei sau dificultății de respirație. Se anunță rapid medicul dacă pacientul nu suportă poziția culcat pe spate, devine dispneic, se desaturează, varsă, prezintă alterarea stării de conștiență sau apar semne de compresie și leziuni de presiune.