DIAZEPAM Diazepam este o benzodiazepină cu efect anxiolitic, anticonvulsivant, miorelaxant și sedativ. Indicațiile clinice întâlnite includ crize convulsive, anxietate acută, spasme musculare, sevraj alcoolic și premedicație. La pacient se urmăresc somnolență, ataxie, confuzie, hipotensiune, depresie respiratorie și risc de dependență.
Monitorizarea folosește frecvență respiratorie, nivel de sedare, tensiune, risc de cădere, asocierea cu opioide și alcool. Administrarea cere supravegherea respirației, protecția pacientului sedat, administrare lentă intravenoasă când este prescrisă și observarea căilor aeriene. Se deosebește de clonazepam, midazolam, baclofen și antipsihotic prin cauză, localizare, evoluție și datele obținute la examinare sau analiză.
La administrarea pentru crize convulsive, combinația dintre somnolență, ataxie, frecvență respiratorie și nivel de sedare oferă imaginea utilă a toleranței. Supravegherea respirației, protecția pacientului sedat și recunoașterea reacțiilor noi reduc confuzia cu efectele tratamentelor din aceeași zonă terapeutică, cum este clonazepam. Detalii concrete suplimentare sunt alte manifestări urmărite: hipotensiune, depresie respiratorie și risc de dependență; alte verificări: tensiune, risc de cădere, asocierea cu opioide și alcool; alte măsuri de îngrijire: administrare lentă intravenoasă când este prescrisă și observarea căilor aeriene.