EPSTEIN-BARR

Definiție:

Virusul Epstein-Barr (EBV), cunoscut și sub denumirea de herpesvirusul uman 4, este unul dintre cei mai comuni viruși care infectează oamenii. Face parte din familia virusurilor herpetice, care include virusurile ce cauzează herpes simplex, varicelă și zona zoster. EBV se transmite, în primul rând, prin salivă și alte fluide corporale.

Boli asociate:

EBV este cauza principală a mononucleozei infecțioase, afecțiune cunoscută și ca „boala sărutului,” însă majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă simptome, mai ales dacă sunt infectate în copilărie.

Pe lângă mononucleoză, EBV este asociat cu:

  • Diverse forme de cancer, inclusiv limfomul Burkitt, limfomul Hodgkin și cancerul nazofaringian.
  • Afecțiuni autoimune precum lupusul sau artrita reumatoidă.

Simptome:

  • Mononucleoză infecțioasă: Aceasta se caracterizează prin febră, durere de gât, ganglioni limfatici inflamați, stare de oboseală severă, ficat sau splină mărite.
  • Alte infecții: La persoanele cu sistem imunitar slăbit, EBV poate cauza infecții severe ale plămânilor, ficatului sau creierului.

Diagnostic:

  • Teste de sânge care detectează anticorpi specifici EBV.
  • Teste pentru evaluarea funcției hepatice sau pentru identificarea ganglionilor limfatici măriți.

Tratament:

  • Nu există un tratament specific pentru infecția cu EBV.
  • Mononucleoza se tratează simptomatic, cu accent pe repaus, hidratare și medicamente pentru febră și durere.
  • În cazuri rare, severe, pot fi necesare medicamente antivirale sau tratamente pentru afecțiunile asociate.

Informații suplimentare:

  • Majoritatea persoanelor sunt infectate cu EBV la un moment dat în viață.
  • Virusul rămâne în organism într-o formă latentă (inactivă), chiar și după ce simptomele au dispărut.
  • EBV se poate reactiva periodic, mai ales în condiții de imunodepresie, iar persoana poate transmite virusul chiar și în lipsa simptomelor.