Febra este creșterea temperaturii corporale peste valoarea normală a persoanei, de obicei peste 38°C măsurată corect, și apare prin resetarea centrului termoreglator din hipotalamus. Cel mai frecvent este legată de infecții virale sau bacteriene, dar poate apărea și în inflamații, boli autoimune, tromboze, neoplazii, reacții la medicamente, deshidratare sau după intervenții chirurgicale. Febra trebuie interpretată împreună cu starea generală, vârsta pacientului, comorbiditățile și semnele asociate, nu doar ca o cifră pe termometru.
În îngrijire, asistentul măsoară temperatura prin metoda indicată, notează ora, valoarea, locul măsurării și răspunsul la antitermice. Se observă frisoanele, transpirațiile, tegumentele calde sau reci, pulsul, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, diureza, hidratarea și nivelul de conștiență. La copil, vârstnic, pacient imunodeprimat sau postoperator, febra poate semnala o complicație importantă chiar dacă simptomele sunt discrete. Se urmăresc și sursele posibile: tuse și spută, disurie, plagă roșie, cateter venos, durere abdominală sau erupții.
Febra se diferențiază de hipertermie, în care corpul se supraîncălzește fără mecanism febril clasic, cum se întâmplă în insolație sau sindrom neuroleptic malign. Se raportează rapid febra cu confuzie, rigiditate de ceafă, dificultate respiratorie, hipotensiune, erupție purpurică, convulsii, durere toracică, scăderea diurezei sau temperaturi foarte mari. Măsurile de nursing includ hidratare dacă nu există contraindicații, confort termic, îmbrăcăminte lejeră, administrarea tratamentului prescris și reevaluare documentată după intervenții.