Haemophilus influenzae este o bacterie gram-negativă, coccobacilă, parte a florei normale a căilor respiratorii superioare, dar care poate deveni patogenă, cauzând infecții respiratorii, otite, sinuzite și boli invazive severe. Este o bacterie nesporulată, imobilă, care necesită factori de creștere specifici (factorul X și V) pentru a se dezvolta în laborator.
Există mai multe tipuri de Haemophilus influenzae, dintre care tipul b (Hib) este cel mai virulent și responsabil de majoritatea infecțiilor invazive la copii, în special înainte de introducerea vaccinării.
Clasificare
- Tipuri capsulate: identificate prin litere (a–f), cu Haemophilus influenzae tip b (Hib) cel mai patogen;
- Tipuri neîncapsulate (nontipabile): fac parte din flora normală, dar pot produce infecții oportuniste.
Transmisie
- Pe cale aerogenă (picături de salivă, tuse, strănut);
- Contact apropiat cu o persoană infectată sau purtător asimptomatic;
- Perioada de incubație: 2–4 zile.
Infecții produse de Haemophilus influenzae
- Otită medie acută – mai ales la copii;
- Sinuzită – formă bacteriană persistentă;
- Bronșită, pneumonie – mai frecvent la vârstnici și persoane imunocompromise;
- Meningită acută bacteriană – în special la copiii sub 5 ani (produsă de Hib);
- Epiglotită acută – urgență medicală gravă, cu risc de obstrucție a căilor aeriene;
- Septicemie, artrite septice, celulite – în cazurile invazive de infecție cu Hib.
Diagnostic
- Hemocultură sau culturi din LCR, spută, secreții nazale – pentru izolarea bacteriei;
- Colorație Gram – evidențiază coccobacili gram-negativi;
- Teste antigenice rapide – pentru depistarea Hib în LCR;
- Antibiograma – pentru alegerea terapiei adecvate în contextul rezistenței.
Tratament
- Antibiotice – ampicilină (dacă bacteria nu produce β-lactamază), cefalosporine de generația a III-a (ceftriaxonă, cefotaxim), azitromicină, fluoroquinolone (în funcție de localizare și severitate);
- Tratament suportiv – în infecțiile respiratorii sau meningite (oxigen, hidratare, antitermice);
- Izolarea pacientului – în formele invazive, pentru prevenirea transmiterii;
- Profilaxie antibiotică – la contacții apropiați (ex. rifampicină).
Prevenție
- Vaccinul Hib – inclus în schema națională de vaccinare, administrat în primele luni de viață (prevenind meningita, epiglotita și alte infecții invazive);
- Respectarea igienei (spălarea mâinilor, evitarea contactului cu persoane bolnave);
- Tratamentul prompt al infecțiilor respiratorii pentru a preveni suprainfecțiile bacteriene.
Rolul asistentului medical
- Recoltarea probelor biologice pentru diagnostic microbiologic;
- Administrarea tratamentului antibiotic conform prescripției medicale;
- Monitorizarea pacientului în cazuri grave (epiglotită, meningită);
- Verificarea schemei de vaccinare și educația părinților privind vaccinul Hib;
- Educația sanitară privind semnele de infecție și momentul prezentării la medic.