Halena este mirosul perceput în timpul expirului sau atunci când o persoană vorbește, provenind din cavitatea bucală, căile respiratorii superioare, tractul digestiv sau sistemul metabolic. În termeni populari, halena este adesea echivalată cu „respirația urât mirositoare”.
Halena poate fi fiziologică (după somn, post prelungit, consum de alimente condimentate) sau patologică, fiind un semn clinic în diverse afecțiuni orale, digestive, respiratorii sau sistemice.
Clasificare
- Halena fiziologică – de intensitate redusă, temporară, fără cauze patologice;
- Halitoza patologică – persistentă, asociată cu o boală locală sau sistemică;
- Halitoza subiectivă – percepția pacientului că are halenă, fără confirmare clinică.
Cauze locale (cele mai frecvente)
- Boli dentare – carii, gingivită, parodontopatii, abcese dentare;
- Igienă orală deficitară – placă bacteriană, resturi alimentare, proteze necurățate;
- Infecții ale gurii și gâtului – amigdalită, faringită, candidoză bucală;
- Xerostomie (gură uscată) – reduce autocurățarea cavității bucale.
Cauze generale sau sistemice
- Afecțiuni gastrointestinale – reflux gastroesofagian, gastropareza, ulcer gastric;
- Boli respiratorii – bronșiectazii, infecții pulmonare, sinuzite cronice;
- Afecțiuni metabolice – diabet zaharat (halenă cu miros de acetonă), insuficiență hepatică (miros dulce-înțepător), insuficiență renală (miros de urină sau amoniac);
- Infecții sistemice sau cancere – în stadii avansate pot modifica mirosul respirației.
Diagnostic
- Examinare clinică (inclusiv consult stomatologic și ORL);
- Evaluarea igienei orale și a statusului dentar;
- Teste de respirație (ex. halimetru – măsoară compușii volatili sulfurici);
- Investigații suplimentare – dacă se suspectează cauze gastrointestinale sau metabolice.
Tratament
- Igienă orală riguroasă – periaj dentar de 2 ori pe zi, curățarea limbii, aței dentare, apă de gură antiseptică;
- Tratamentul afecțiunilor dentare sau ORL identificate;
- Corectarea cauzelor sistemice (diabet, insuficiență hepatică/renală);
- Hidratare corespunzătoare și evitarea fumatului sau alimentelor cu miros puternic.
Rolul asistentului medical
- Identificarea și documentarea halenei ca simptom clinic;
- Îndrumarea pacientului către medicul stomatolog, ORL-ist sau internist;
- Educația pacientului privind igiena orală și prevenția halenei;
- Monitorizarea pacienților cronici (diabetici, insuficiență renală) unde halena poate semnala o decompensare metabolică.