Hematomul reprezintă o colecție de sânge acumulată în afara vaselor sanguine, într-un țesut, organ, mușchi, sub piele sau într-o cavitate. Apare după ruperea unui vas prin lovitură, cădere, puncție venoasă, injecție, intervenție chirurgicală, fractură ori spontan la pacienții cu tratament anticoagulant, trombocitopenie sau boli de coagulare. Spre deosebire de echimoză, care este o pată difuză de sânge infiltrat în piele, hematomul poate forma o umflătură dureroasă, tensionată, uneori palpabilă.
Manifestările depind de localizare și dimensiune. Subcutanat, hematomul produce tumefiere, durere, schimbarea culorii pielii de la roșu-violaceu la verde-gălbui și sensibilitate locală. Intramuscular poate limita mișcarea și crește presiunea în compartiment; intracranian poate da cefalee, vărsături, somnolență, pupile inegale sau deficit neurologic; retroperitoneal poate determina durere lombară, paloare și scăderea tensiunii. Hematoamele mari pot ascunde pierdere semnificativă de sânge, chiar dacă sângerarea externă lipsește.
În îngrijire, asistentul observă mărimea, extinderea, tensiunea locală, durerea, temperatura pielii, pulsul distal și tratamentele care cresc riscul hemoragic. După puncții sau proceduri se aplică presiune suficientă, se verifică pansamentul și se evită masajul zonei când există risc de sângerare. Se raportează urgent creșterea rapidă a hematomului, durerea disproporționată, amorțeala, paloarea sau răcirea extremității, scăderea tensiunii, tahicardia, confuzia după traumatism cranian ori apariția hematoamelor multiple fără cauză evidentă.