Hemodializa este o metodă de epurare extrarenală prin care sângele pacientului este trecut printr-un dializor, unde excesul de apă, uree, creatinină, potasiu și alte substanțe sunt îndepărtate printr-o membrană semipermeabilă. Este folosită în insuficiența renală cronică avansată, dar și în unele situații acute, de exemplu hiperpotasemie severă, intoxicații dializabile sau supraîncărcare volemică care nu răspunde la tratament.
Accesul vascular se face cel mai frecvent prin fistulă arterio-venoasă, grefă sau cateter venos central. Pentru asistentul medical sunt importante verificarea greutății înainte și după ședință, măsurarea tensiunii arteriale, inspectarea fistulei pentru freamăt și suflu, observarea edemelor, a dispneei, a crampelor musculare și a semnelor de hipotensiune intradialitică. În timpul ședinței se urmăresc debitul sanguin, integritatea liniilor, coagularea circuitului și starea generală a pacientului.
Hemodializa nu vindecă boala renală, ci înlocuiește parțial funcția de filtrare a rinichiului. Trebuie diferențiată de dializa peritoneală, unde peritoneul pacientului funcționează ca membrană de schimb. Se raportează rapid durerea toracică, febra, frisonul, confuzia, sângerarea la locul puncției, absența freamătului fistulei, hipotensiunea severă sau semnele de infecție la cateter.