Hiperglicemia reprezintă creșterea concentrației glucozei în sânge peste valorile considerate normale. Apare cel mai des la persoanele cu diabet zaharat, dar poate fi prezentă și în infecții, traumatisme, după intervenții chirurgicale, în tratament cu corticosteroizi sau când alimentația și dozele de insulină/antidiabetice nu sunt corelate. Manifestările obișnuite sunt sete intensă, urinări frecvente, gură uscată, oboseală, vedere încețoșată, prurit, vindecare lentă a plăgilor și predispoziție la infecții.
În practica de nursing, verificarea glicemiei capilare se face conform indicației medicale sau protocolului, cu notarea valorii, orei, mesei recente și tratamentului administrat. La pacientul spitalizat se urmăresc aportul alimentar, greața, vărsăturile, diureza, semnele de deshidratare și eventualele surse de infecție. Hiperglicemia persistentă poate întârzia vindecarea plăgilor, crește riscul de escare infectate și agravează evoluția bolilor acute.
O urgență posibilă este cetoacidoza diabetică, mai ales la diabetul de tip 1: glicemie mare, respirație profundă, miros de acetonă al respirației, dureri abdominale, vărsături, somnolență sau confuzie. La diabetul de tip 2, hiperglicemia severă poate duce la stare hiperosmolară, cu deshidratare marcată și tulburări neurologice. Se raportează imediat valori foarte crescute, simptome neurologice, vărsături repetate, febră, imposibilitatea alimentării sau suspiciunea de infecție, fără a amâna tratamentul prescris.