HIPERMETROPIE este un viciu de refracție în care imaginea se formează în spatele retinei, iar vederea de aproape este de obicei mai dificilă decât vederea la distanță. Poate fi prezentă din copilărie sau poate deveni mai evidentă odată cu vârsta, când ochiul compensează mai greu. Unele persoane compensează mult timp prin efort acomodativ și ajung târziu la control.
Persoana poate acuza vedere încețoșată la citit, oboseală oculară, cefalee după efort vizual, lăcrimare sau senzație de tensiune în jurul ochilor. La copii pot apărea dificultăți la activități de aproape, clipit frecvent sau evitarea cititului. Confirmarea se face prin consult oftalmologic și măsurarea dioptriilor, uneori după picături care relaxează acomodarea.
În îngrijiri contează observarea modificărilor de vedere, respectarea programării la control, folosirea corectă a ochelarilor sau lentilelor prescrise și raportarea durerii oculare, roșeții intense sau scăderii bruște a vederii. Hipermetropia nu este același lucru cu prezbiopia, care apare prin îmbătrânirea cristalinului.
În fișa de observație, acuzațiile vizuale se descriu separat pentru aproape și distanță, cu menționarea ochelarilor folosiți. La pacientul vârstnic sau cu diabet, schimbarea rapidă a dioptriilor ori vederea fluctuantă trebuie corelată cu restul evaluării medicale.