Hipernatremia este creșterea concentrației sodiului seric peste valorile normale, cel mai des prin pierdere de apă mai mare decât pierderea de sodiu. Nu înseamnă întotdeauna că pacientul a primit prea multă sare; frecvent apare prin deshidratare, aport insuficient de lichide, febră, diaree, vărsături, transpirații abundente, diureză osmotică în diabet zaharat, diabet insipid sau administrare neadecvată de soluții hipertone. Este importantă deoarece modifică osmolaritatea și poate afecta direct celulele cerebrale.
Manifestările pot include sete intensă, mucoase uscate, tegumente uscate, scădere ponderală rapidă, agitație, iritabilitate, confuzie, letargie, tremor, spasme musculare sau convulsii în formele severe. La pacienții vârstnici, neurologici sau sedați, setea poate lipsi sau nu poate fi exprimată, iar primul indiciu poate fi deteriorarea stării generale. Asistentul medical urmărește bilanțul hidric, diureza, temperatura, scaunele, vărsăturile, perfuziile administrate și rezultatele electroliților.
Corectarea hipernatremiei se face controlat, conform indicației medicale, deoarece scăderea prea rapidă a sodiului poate produce edem cerebral. Se comunică urgent confuzia nou apărută, convulsiile, setea extremă cu imposibilitate de hidratare, diureza foarte mare sau foarte mică și semnele de deshidratare severă. În îngrijire, termenul se diferențiază de hiponatremie, unde sodiul este scăzut; ambele pot da simptome neurologice, dar abordarea fluidelor este diferită.