Hipersalivația, numită și sialoree sau ptialism, reprezintă producerea excesivă de salivă ori dificultatea pacientului de a o înghiți și controla. Poate apărea prin stimularea glandelor salivare, prin tulburări neurologice care afectează deglutiția sau prin iritații locale ale gurii și faringelui. Se întâlnește în greață, sarcină, reflux gastroesofagian, stomatite, intoxicații cu pesticide organofosforice, boala Parkinson, paralizie cerebrală, accidente vasculare sau după unele medicamente.
Clinic, pacientul poate prezenta salivă abundentă, scurgere la colțurile gurii, piele macerată perioral, dificultăți de vorbire, tuse la înghițire și risc de aspirație. La copil, trebuie diferențiată de salivația normală din erupția dentară; la adult, debutul brusc impune căutarea unei cauze neurologice, toxice sau infecțioase. Asistentul observă consistența secrețiilor, capacitatea de înghițire, starea mucoasei bucale, semnele de deshidratare și eventualele leziuni cutanate produse de saliva persistentă.
Îngrijirea include poziționarea pacientului astfel încât secrețiile să se dreneze în siguranță, aspirarea blândă când este indicată, igiena orală frecventă și protejarea tegumentelor cu pansamente sau creme barieră. Se anunță rapid medicul dacă apar sufocare, tuse repetată după înghițire, modificarea stării de conștiență, miros de pesticide/solvenți, fasciculații, mioză, vărsături sau semne de aspirație pulmonară.