Hipertensiunea intracraniană este creșterea presiunii în interiorul craniului, unde creierul, sângele și lichidul cefalorahidian se află într-un spațiu rigid. Apare când volumul uneia dintre aceste componente crește sau drenajul este blocat: traumatism cranio-cerebral, hemoragie intracraniană, tumoră cerebrală, edem cerebral, hidrocefalie, meningită, tromboză venoasă cerebrală sau complicații postoperatorii neurochirurgicale. Creșterea presiunii poate reduce perfuzia cerebrală și poate duce la herniere, o urgență vitală.
Manifestările includ cefalee intensă, vărsături în jet, tulburări de vedere, somnolență, confuzie, agitație, convulsii, bradicardie asociată cu hipertensiune arterială, respirație neregulată și modificări pupilare. La sugari pot apărea bombarea fontanelei, iritabilitate și creșterea rapidă a perimetrului cranian. Asistentul medical urmărește nivelul de conștiență, scorul Glasgow când este folosit, pupilele, forța motorie, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, pulsul și apariția convulsiilor.
Îngrijirea presupune menținerea capului ridicat conform indicației, evitarea flexiei excesive a gâtului, prevenirea hipoxiei și a febrei, administrarea tratamentelor prescrise și reducerea stimulilor inutili. Se raportează imediat scăderea bruscă a conștienței, anisocoria, convulsiile, vărsăturile repetate, modificarea tiparului respirator sau apariția deficitului motor. Termenul trebuie diferențiat de hipertensiunea arterială: aici problema este presiunea din craniu, nu doar valoarea tensiunii măsurate la braț.