Hipotalamusul este o structură mică, dar esențială, situată la baza creierului, sub talamus și deasupra hipofizei. Face legătura între sistemul nervos și sistemul endocrin, controlând prin hipofiză numeroase funcții hormonale. Participă la reglarea temperaturii corporale, setei, foamei, somnului, ritmului circadian, comportamentului sexual, răspunsului la stres și echilibrului hidroelectrolitic. Deși are dimensiuni reduse, afectarea lui poate produce tulburări generale importante.
În context clinic, hipotalamusul este discutat în febră, hipotermie, diabet insipid, tulburări de apetit, obezitate sau scădere ponderală inexplicabilă, amenoree, tulburări de somn și modificări neuroendocrine. Leziunile pot apărea prin tumori, traumatisme craniene, inflamații, intervenții neurochirurgicale sau boli infiltrative. Un pacient cu afectare hipotalamică poate prezenta sete intensă, diureză abundentă, oscilații ale temperaturii, somnolență, agitație, modificări de comportament sau dereglări ale tensiunii și pulsului.
Pentru asistentul medical, termenul este important la monitorizarea parametrilor vitali, a temperaturii, bilanțului hidric, greutății, aportului alimentar și diurezei. Hipotalamusul nu trebuie confundat cu talamusul, care are mai ales rol de stație de releu senzorial, nici cu hipofiza, glanda pe care o controlează parțial. Se comunică rapid poliuria marcată, deshidratarea, hipertermia greu controlabilă, hipotermia, alterarea stării de conștiență sau modificările neurologice apărute după traumatism cranian ori intervenție cerebrală.