HIPOTERMIE înseamnă scăderea temperaturii centrale a corpului sub valorile necesare funcționării normale, de obicei sub 35°C. Poate apărea prin expunere la frig, imobilizare prelungită, intoxicații, tulburări endocrine, traumatisme sau în timpul unor intervenții și transporturi medicale, mai ales la vârstnici, nou-născuți și pacienți fragili.
Manifestările pot include tegumente reci și palide, frison la formele ușoare, vorbire lentă, somnolență, confuzie, bradicardie, respirații rare și scăderea tensiunii arteriale. În forme severe, frisonul poate dispărea, iar riscul de tulburări de ritm cardiac crește; de aceea temperatura trebuie măsurată corect, nu estimată doar prin atingerea pielii.
În îngrijiri contează îndepărtarea hainelor umede, protejarea de pierderi suplimentare de căldură, monitorizarea funcțiilor vitale și raportarea rapidă a modificărilor neurologice, respiratorii sau cardiace. Manevrele bruște și mobilizarea inutilă se evită la hipotermia severă, deoarece pot favoriza aritmii. În documentare se notează valoarea temperaturii, metoda de măsurare, ora, expunerea posibilă la frig și intervențiile efectuate conform indicațiilor medicale.