Icterul este colorarea galbenă a pielii, mucoaselor și mai ales a sclerelor, produsă de acumularea bilirubinei în sânge și țesuturi. Bilirubina apare prin degradarea hemoglobinei, este prelucrată în ficat și eliminată prin bilă. Când acest traseu este întrerupt, culoarea tegumentelor se modifică, urina poate deveni închisă la culoare, iar scaunul se poate decolora. Pentru un asistent medical, observarea sclerelor la lumină bună este importantă, deoarece icterul discret se vede adesea întâi la nivelul ochilor.
În practică, icterul poate avea cauze prehepatice, hepatice sau obstructive. În hemoliză se produce prea multă bilirubină; în hepatite, ciroză sau toxicitate medicamentoasă ficatul nu o prelucrează corespunzător; în litiază biliară sau tumori de cale biliară eliminarea bilei este blocată. La nou-născut există și icter fiziologic, dar intensitatea, apariția precoce sau asocierea cu somnolență și alimentație slabă trebuie urmărite atent.
Îngrijirea pacientului cu icter include supravegherea culorii pielii, urinei și scaunului, pruritului, durerii în hipocondrul drept, febrei, grețurilor și stării generale. Se raportează rapid icterul apărut brusc, icterul cu febră și frison, durerea abdominală intensă, confuzia, sângerările sau agravarea somnolenței. Icterul nu este o boală în sine, ci un semn clinic care orientează investigațiile hepatobiliare și hematologice.