Insuficiența respiratorie apare când plămânii și mecanismele ventilatorii nu mai pot asigura un schimb gazos adecvat. Poate fi hipoxemică, cu oxigen scăzut în sânge, hipercapnică, cu retenție de dioxid de carbon, sau mixtă. Cauzele includ pneumonie, BPOC acutizat, astm sever, edem pulmonar, embolie pulmonară, traumatisme toracice, depresie respiratorie prin medicamente, boli neuromusculare sau obstrucții ale căilor aeriene.
Manifestările urmărite sunt dispneea, tahipneea sau respirația superficială, utilizarea mușchilor accesorii, cianoza, agitația, somnolența, confuzia, transpirațiile, tahicardia și scăderea saturației. La pacienții cu retenție de CO₂ pot apărea cefalee, tremor, somnolență accentuată și respirație ineficientă. Pentru asistentul medical contează poziționarea pacientului, măsurarea corectă a saturației, observarea efortului respirator, auscultația dacă este în competență, monitorizarea răspunsului la oxigen și pregătirea materialelor pentru aerosoli, aspirație sau ventilație non-invazivă.
Îngrijirea depinde de cauză și poate include oxigenoterapie, bronhodilatatoare, antibiotice, diuretice, anticoagulare, ventilație non-invazivă sau intubație. La pacienții cu BPOC, oxigenul se administrează conform indicației, cu ținte de saturație adaptate, pentru a evita agravarea hipercapniei. Se raportează imediat saturația persistent scăzută, cianoza, epuizarea respiratorie, tăcerea auscultatorie în astm sever, confuzia nou apărută, bradipneea sau scăderea nivelului de conștiență.