Ischemia este scăderea aportului de sânge oxigenat către un țesut sau organ, de obicei prin îngustarea, spasmul sau blocarea unei artere. Lipsa oxigenului afectează rapid metabolismul celular, iar dacă perfuzia nu se restabilește, celulele pot suferi leziuni ireversibile și necroză. Ischemia poate fi acută, cu debut brusc, sau cronică, progresivă, cum se întâmplă în ateroscleroza arterelor membrelor inferioare.
Exemple importante sunt ischemia miocardică, care poate da angină pectorală sau infarct miocardic, ischemia cerebrală din accidentul vascular ischemic, ischemia acută de membru prin embolie sau tromboză și ischemia intestinală. Manifestările depind de organ: durere toracică, dispnee, deficit neurologic brusc, paloare și răcirea unui membru, durere la mers care cedează în repaus, dureri abdominale intense sau scăderea diurezei în afectarea renală. Factorii de risc includ fumatul, diabetul, hipertensiunea, dislipidemia, fibrilația atrială și vârsta înaintată.
În îngrijire, asistentul urmărește durerea, culoarea și temperatura tegumentelor, pulsul periferic, timpul de reumplere capilară, tensiunea, saturația și modificările neurologice. Ischemia nu este același lucru cu hipoxia generală: ischemia implică reducerea fluxului sanguin local. Se raportează imediat durerea toracică persistentă, asimetria feței, slăbiciunea unui membru, piciorul brusc rece și palid, confuzia acută sau durerea abdominală severă disproporționată.