Letargia este o stare de somnolență accentuată și încetinire psihomotorie, în care pacientul răspunde greu la întrebări, reacționează lent la stimuli și poate adormi imediat după ce este trezit. Nu este o simplă oboseală, ci un semn clinic de afectare a stării generale sau a funcției cerebrale. Poate apărea în febră mare, deshidratare, hipoglicemie, hipoxie, intoxicații, traumatisme craniene, infecții severe, insuficiență hepatică sau renală, AVC, dezechilibre electrolitice ori supradozaj de sedative.
La evaluare se urmăresc nivelul de conștiență, orientarea temporo-spațială, calitatea vorbirii, pupilele, respirația, temperatura, glicemia capilară, saturația de oxigen și tensiunea arterială. Letargia devine îngrijorătoare când se instalează brusc, se agravează, este însoțită de confuzie, convulsii, cefalee intensă, rigiditate de ceafă, febră, vărsături repetate, semne de deshidratare sau deficit neurologic focal. La copii și vârstnici poate fi una dintre primele manifestări ale unei infecții sau ale unei tulburări metabolice importante.
Rolul asistentului medical este să observe schimbarea față de comportamentul obișnuit al pacientului și să documenteze obiectiv răspunsul la voce, atingere și durere, nu doar impresia de „somnoros”. Se previn aspirația și căderile prin poziționare sigură, se verifică permeabilitatea căilor aeriene, se controlează glicemia când este posibil și se anunță rapid medicul dacă starea de conștiență scade. Letargia se diferențiază de somnolența după efort sau lipsă de somn prin persistență, răspuns slab și asocierea cu semne patologice.