Levetiracetamul este un medicament antiepileptic utilizat pentru prevenirea și controlul crizelor epileptice, inclusiv crize focale, mioclonice sau tonico-clonice generalizate, în funcție de indicația neurologului. Are mecanism legat de proteina veziculară sinaptică SV2A, reducând excitabilitatea neuronală anormală. Se administrează oral sau intravenos, iar avantajul practic este numărul relativ redus de interacțiuni medicamentoase comparativ cu unele anticonvulsivante mai vechi. Doza se ajustează în special la pacienții cu afectare renală, deoarece eliminarea este predominant renală.
În îngrijire, asistentul urmărește frecvența și tipul crizelor, durata episodului, perioada postcritică, traumatismele produse în timpul crizei și respectarea orarului de administrare. Omiterea dozelor poate favoriza reapariția convulsiilor. Reacțiile adverse frecvente includ somnolență, amețeală, oboseală, cefalee și iritabilitate. La unii pacienți pot apărea modificări de comportament, anxietate, agresivitate, depresie sau idei autolitice, aspecte importante mai ales la adolescenți, vârstnici și persoane cu istoric psihiatric.
Levetiracetamul nu oprește instantaneu orice criză în desfășurare prin administrare orală; în urgență se aplică protocolul pentru criză convulsivă și protecția pacientului. Termenul nu trebuie confundat cu sedativele uzuale sau cu analgezicele. Se raportează rapid crize prelungite, serii de crize fără revenire completă, erupții cutanate extinse, edem facial, somnolență profundă, agitație severă, idei suicidare sau semne de supradozaj. Pentru AMG, noțiunea este legată de administrarea la timp, monitorizarea siguranței pacientului epileptic și educația familiei privind protejarea în timpul crizei, fără introducerea obiectelor în gură.