Lichidul amniotic este lichidul aflat în cavitatea amniotică, în jurul fătului, pe parcursul sarcinii. La început provine în mare parte din plasma maternă, iar ulterior este influențat de urina fetală și de schimburile prin membrane. Are rol de protecție împotriva traumatismelor, menține o temperatură relativ constantă, permite mișcările fetale, favorizează dezvoltarea aparatului respirator și digestiv fetal și împiedică aderarea membranelor la tegumentul fătului.
Cantitatea și aspectul lichidului amniotic au semnificație clinică. Prea puțin lichid se numește oligoamnios și poate fi asociat cu ruptură de membrane, restricție de creștere fetală sau probleme renale fetale. Excesul se numește polihidramnios și poate apărea în diabet matern, malformații digestive fetale sau sarcini multiple. Lichidul normal este limpede sau ușor opalescent; lichidul verzui poate indica prezență de meconiu și necesită atenție la naștere, iar lichidul urât mirositor poate sugera infecție.
În îngrijirea gravidei, asistentul observă și notează pierderile de lichid pe cale vaginală: momentul apariției, cantitatea aproximativă, culoarea, mirosul și asocierea cu contracții, febră sau durere. Ruptura prematură a membranelor, lichidul verzui, sângerarea, febra maternă sau scăderea mișcărilor fetale se raportează imediat. În maternitate se respectă igiena strictă, se evită manevrele vaginale inutile și se urmăresc semnele materne și fetale conform indicațiilor obstetricale.