MENINGITĂ este inflamația meningelor, membranele care învelesc creierul și măduva spinării. Cauza poate fi infecțioasă, prin bacterii, virusuri sau fungi, dar există și forme neinfecțioase, mai rare. Este o afecțiune importantă deoarece poate evolua rapid și poate afecta starea neurologică.
Manifestările urmărite includ febră, cefalee intensă, redoare de ceafă, fotofobie, greață, vărsături, somnolență, confuzie sau alterarea stării de conștiență. La sugari, vârstnici sau pacienți imunodeprimați, semnele pot fi mai puțin tipice: iritabilitate, refuz alimentar, letargie, convulsii sau deteriorare generală fără tablou complet.
În îngrijiri, asistentul monitorizează temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, starea de conștiență, reacția la lumină și eventualele convulsii. Se respectă măsurile de izolare când sunt indicate și se raportează imediat agravarea. Diagnosticul se stabilește medical, prin examen clinic și investigații precum analiza lichidului cefalorahidian; îngrijirea urmărește siguranța, observarea atentă și aplicarea prescripțiilor.
Pentru documentare, se consemnează termenul folosit, zona sau sistemul afectat, manifestările observate, evoluția în timp și orice factor agravant. Meningită se interpretează împreună cu diagnosticul medical, investigațiile și prescripțiile existente.