Monitorizarea înseamnă urmărirea repetată, organizată și documentată a stării pacientului. Poate include parametri simpli, precum temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația, durerea și diureza, sau parametri tehnici, precum saturația oxigenului, ECG, glicemia, presiunea venoasă, drenajele și rezultatele analizelor. Scopul este depistarea rapidă a unei schimbări importante, nu doar completarea unei foi. Frecvența măsurătorilor se stabilește în funcție de gravitate, intervenție, tratament și riscurile pacientului.
În secțiile de îngrijire, monitorizarea este esențială după operații, la pacienți febrili, cardiaci, diabetici, neurologici, cu perfuzii, transfuzie, oxigenoterapie sau tratament antihipertensiv. Asistentul verifică dacă valorile sunt plauzibile, repetă măsurarea când apar rezultate neobișnuite și compară evoluția cu valorile anterioare. O tensiune care scade progresiv, o diureză redusă, o saturație care coboară, febra care persistă sau durerea care se intensifică au valoare clinică mai mare decât o singură cifră izolată.
Monitorizarea nu trebuie confundată cu supravegherea pasivă. Ea presupune observație, măsurare corectă, interpretare de bază și raportare. Se notează ora, metoda, poziția pacientului când este relevantă, tratamentul administrat și reacția observată. Se anunță rapid medicul la dispnee, durere toracică, alterarea conștienței, hipotensiune severă, aritmii, sângerare, anurie sau orice modificare bruscă față de starea obișnuită a pacientului.