Mucoliticul este un medicament folosit pentru a reduce vâscozitatea mucusului din căile respiratorii, astfel încât secrețiile să poată fi mobilizate și eliminate mai ușor. Exemple frecvente sunt acetilcisteina, carbocisteina, ambroxolul sau bromhexinul. Ele se folosesc în bronșite, BPOC, bronșiectazii, infecții respiratorii cu spută groasă sau în situații în care secrețiile aderente îngreunează ventilația și favorizează stagnarea microbiană.
Mucoliticul nu este același lucru cu antitusivul. Antitusivul reduce reflexul de tuse, în timp ce mucoliticul are nevoie de o tuse eficientă, hidratare și mobilizare pentru a ajuta eliminarea sputei. La pacienții foarte slăbiți, imobilizați, cu tulburări de înghițire sau cu tuse ineficientă, secrețiile fluidificate pot deveni greu de eliminat fără kinetoterapie respiratorie, aspirație sau poziționare corectă. Se urmăresc culoarea, cantitatea, mirosul și consistența expectorației.
Asistentul administrează mucoliticul conform indicației, verifică forma farmaceutică, doza și eventualele reacții precum greață, bronhospasm, erupții cutanate sau intoleranță digestivă. Este importantă încurajarea consumului de lichide dacă nu există contraindicații cardiace sau renale, aerisirea camerei și mobilizarea pacientului. Se raportează febra persistentă, spută purulentă sau hemoptoică, dispneea accentuată, saturația scăzută, wheezingul după administrare ori imposibilitatea pacientului de a elimina secrețiile.