Necroza reprezintă moartea ireversibilă a celulelor într-o zonă de țesut viu. Apare atunci când celulele nu mai primesc oxigen și nutrienți sau sunt distruse de factori agresivi precum ischemia, infecția, traumatismele, arsurile, toxinele, enzimele digestive ori inflamația intensă. Zonele necrotice nu mai funcționează normal și pot deveni sursă de infecție, inflamație persistentă sau complicații sistemice. Exemple clinice sunt necroza cutanată într-o escară, necroza miocardică în infarct, necroza pancreatică în pancreatită severă sau necroza osoasă avasculară.
Aspectul diferă după cauză și organ. Necroza de coagulare apare frecvent în infarcte ale organelor solide, unde țesutul devine palid și ferm. Necroza de lichefacție este tipică pentru abcese și unele leziuni cerebrale, cu țesut moale, purulent sau fluidificat. Necroza cazeoasă, cu aspect brânzos, este descrisă clasic în tuberculoză. La nivel cutanat, asistentul poate observa culoare neagră, brună sau violacee, margini neregulate, miros neplăcut, secreții, pierderea sensibilității locale sau durere la periferia leziunii.
În nursing, necroza este importantă în evaluarea plăgilor, escarelor, piciorului diabetic și zonelor cu perfuzie slabă. Se urmăresc temperatura locală, culoarea, dimensiunea, exsudatul, mirosul, durerea, pulsul periferic și semnele de infecție. Febra, frisonul, extinderea roșeții, durerea disproporționată sau apariția de crepitații sub piele se raportează urgent. Necroza nu trebuie confundată cu apoptoza, care este moarte celulară programată și controlată, fără distrugerea brutală a țesutului din jur.