Obnubilarea este o tulburare a stării de conștiență în care pacientul pare „în ceață”: răspunde mai lent, se concentrează greu, înțelege parțial întrebările și poate fi dezorientat în timp, spațiu sau situație. Nu este același lucru cu somnul normal sau cu oboseala simplă, deoarece nivelul de vigilență este modificat patologic. Poate apărea în febră înaltă, hipoglicemie, hipoxie, intoxicații medicamentoase sau alcoolice, traumatisme craniene, accident vascular cerebral, infecții severe, tulburări electrolitice, insuficiență hepatică ori renală și în delirium la vârstnici.
Semnele observabile includ privire absentă, lentoare în vorbire, răspunsuri neclare, somnolență, iritabilitate, dificultăți de cooperare, atenție fluctuantă și scăderea capacității de a executa indicații simple. Obnubilarea se poate agrava spre stupor sau comă, dar poate fi și reversibilă dacă se corectează cauza, de exemplu glicemia scăzută sau lipsa oxigenului. Este importantă diferențierea de demența cronică: în obnubilare schimbarea este de obicei acută sau subacută, iar familia poate spune că pacientul „nu este ca de obicei”.
În îngrijire, asistentul medical evaluează rapid nivelul de conștiență, orientarea, pupilele, vorbirea, forța membrelor, glicemia capilară când este indicat, saturația, temperatura, tensiunea și pulsul. Se previn căderile, aspirația și îndepărtarea accidentală a perfuziilor sau sondelor. O modificare bruscă a stării mentale, asociată cu cefalee intensă, asimetrie facială, slăbiciune pe o parte, convulsii, febră cu redoare de ceafă, hipoglicemie sau scăderea saturației, trebuie raportată urgent, deoarece poate semnala o cauză neurologică, metabolică sau infecțioasă severă.