Osteoporoza este o boală metabolică a scheletului în care osul devine mai rar, mai fragil și se fracturează mai ușor la traumatisme mici, uneori chiar după o cădere de la același nivel. Afectează frecvent vertebrele, colul femural, radiusul distal și humerusul proximal. Apare mai des la femei după menopauză, la vârstnici, la persoane cu deficit de vitamina D, imobilizare prelungită, greutate corporală mică sau tratament îndelungat cu corticosteroizi.
Clinic poate fi tăcută mult timp. Primele semne pot fi durerea dorsală sau lombară după tasări vertebrale, scăderea în înălțime, cifoză progresivă ori fracturi repetate. Diagnosticul se susține prin osteodensitometrie DEXA, analize pentru calciu, fosfor, vitamina D și evaluarea riscului de cădere. Osteoporoza nu înseamnă doar „lipsă de calciu”, ci un dezechilibru între formarea și resorbția osoasă.
În îngrijire, asistentul urmărește durerea, mobilitatea, istoricul de căderi, siguranța mersului și respectarea tratamentului prescris: suplimente, antiresorbtive sau alte medicamente. Sunt importante prevenirea căderilor, încălțămintea stabilă, iluminarea bună, ridicarea corectă din pat și exercițiile adaptate. Durerea bruscă de șold, imposibilitatea sprijinului pe membru, durerea vertebrală intensă sau deformarea după o cădere se raportează rapid, deoarece pot indica fractură.