Paloarea este diminuarea culorii normale a pielii și a mucoaselor, produsă de scăderea cantității de hemoglobină, reducerea fluxului sanguin periferic sau vasoconstricție. Se observă mai sigur la conjunctive, buze, patul unghial, palme și mucoasa bucală, nu doar pe față, deoarece culoarea feței poate fi influențată de lumină, pigment, frig sau emoții. Paloarea persistentă este frecvent asociată cu anemie, hemoragie, insuficiență circulatorie, șoc, hipoglicemie, lipotimie sau boli cronice consumptive.
La pacientul cu paloare, asistentul medical corelează culoarea mucoaselor cu pulsul, tensiunea arterială, respirația, temperatura, nivelul de conștiență și saturația oxigenului. Paloarea bruscă, rece, cu transpirații, tahicardie, amețeală sau stare de leșin poate indica pierdere acută de sânge, colaps circulator ori reacție vagală. Paloarea instalată lent, însoțită de oboseală, dispnee la efort, palpitații sau unghii fragile, sugerează mai degrabă o anemie care necesită investigații.
Este utilă diferențierea paloarei de cianoză, unde pielea și mucoasele capătă tentă albăstruie prin oxigenare insuficientă, și de icter, unde apare colorație galbenă. Se raportează rapid medicului paloarea asociată cu sângerare vizibilă, scaun negru, vărsături cu sânge, durere toracică, dispnee, hipotensiune sau alterarea stării generale.