Perfuzia este metoda prin care se administrează lent și continuu soluții sterile direct în sistemul venos, cu ajutorul unui cateter periferic sau central, tubulaturii de perfuzie și unui recipient cu soluție. Poate conține ser fiziologic, glucoză, electroliți, antibiotice, analgezice, antiemetice, nutriție parenterală sau alte medicamente diluate. Spre deosebire de injecția intravenoasă rapidă, perfuzia permite controlul debitului și menținerea unei concentrații mai stabile în sânge, fiind utilă în deshidratare, dezechilibre hidro-electrolitice, tratamente prelungite sau în perioada perioperatorie.
Pentru asistentul medical, pregătirea perfuziei înseamnă verificarea prescripției, a identității pacientului, a compatibilității soluției, a termenului de valabilitate și a aspectului lichidului. Se respectă tehnica aseptică, se alege vena potrivită, se fixează branula și se reglează debitul conform indicației: picături pe minut, ml/oră sau pompă de perfuzie. Se urmăresc durerea locală, edemul, roșeața, încetinirea curgerii, extravazarea, flebita și semnele de reacție alergică.
Complicațiile importante includ supraîncărcarea volemică, mai ales la vârstnici sau la pacienți cu insuficiență cardiacă ori renală, infecția la locul puncției, embolia aeriană și administrarea accidentală prea rapidă a unor medicamente. Se raportează rapid dispneea, tusea bruscă, frisoanele, febra, urticaria, durerea toracică, tumefierea membrului perfuzat sau orice modificare neurologică apărută în timpul administrării. Perfuzia nu este doar „ser pus în venă”, ci o intervenție supravegheată continuu, cu risc real dacă debitul, soluția sau locul de administrare nu sunt controlate corect.