POLIDIPSIE reprezintă senzația de sete excesivă și consumul crescut de lichide peste necesarul obișnuit. Poate apărea în deshidratare, febră, pierderi digestive, diabet zaharat, tulburări electrolitice, după unele medicamente sau în contexte psihogene, iar interpretarea depinde de tabloul clinic.
În observația nursing se urmăresc cantitatea de lichide ingerată, diureza, aspectul urinei, mucoasele uscate, turgorul cutanat, greutatea, glicemia dacă există indicație, tensiunea arterială și semnele de confuzie sau somnolență. Asocierea cu poliurie, scădere ponderală, vărsături ori respirație modificată necesită raportare rapidă.
Asistentul consemnează bilanțul hidric, respectă restricțiile sau recomandările de aport stabilite de medic și observă răspunsul pacientului la rehidratare sau tratamentul prescris. Nu se încurajează consumul necontrolat de apă la pacienții cu insuficiență cardiacă, renală sau dezechilibre electrolitice, fără indicație clară în planul de îngrijire.
Diferențierea față de uscăciunea gurii simplă este importantă: pacientul poate cere apă frecvent, dar cauza poate fi locală, metabolică sau medicamentoasă. Se verifică și accesul real la lichide, mai ales la vârstnici sau persoane dependente.