Recoltarea înseamnă prelevarea unei probe biologice de la pacient, cum ar fi sânge, urină, spută, exsudat, secreții, materii fecale sau lichide biologice, pentru examinare de laborator. Calitatea recoltării influențează direct rezultatul analizei: o probă contaminată, insuficientă, hemolizată, etichetată greșit sau păstrată necorespunzător poate duce la repetarea procedurii ori la decizii clinice eronate. Recoltarea este o responsabilitate practică importantă pentru asistentul medical, deoarece leagă îngrijirea directă de diagnosticul paraclinic.
Pregătirea include verificarea identității pacientului, explicația procedurii, alegerea recipientului corect, respectarea orei recomandate și a condițiilor speciale: à jeun, înainte de antibiotic, după toaleta locală sau din prima urină de dimineață, în funcție de analiză. La sânge se respectă ordinea tuburilor, antisepsia, timpul de garou și omogenizarea tuburilor cu anticoagulant. Pentru urocultură contează jetul mijlociu și recipientul steril; pentru hemoculturi sunt esențiale antisepsia riguroasă și recoltarea înaintea tratamentului antimicrobian, când este posibil.
Recoltarea nu este același lucru cu administrarea: scopul ei este obținerea unei probe, nu introducerea unei substanțe. Se raportează dificultăți precum leșin, hematom extins, probă compromisă, lipsa etichetei, cantitate insuficientă, contaminare posibilă sau întârzierea transportului la laborator. Documentarea trebuie să includă tipul probei, ora și particularitățile relevante.